Într-o lume în care forța este adesea măsurată în putere și viteză, cei mai mari eroi ai noștri arată reziliență în moduri pe care cei mai mulți nu le pot vedea. Ei luptă bătălii nu pe scene grandioase, ci în momentele de zi cu zi—împotriva provocărilor cu care cei mai mulți nu se vor confrunta niciodată.
Fiecare copil afectat de mutația genei LMBRD2 este un adevărat erou. Viața lor de zi cu zi este o bătălie, o aventură plină de provocări unde fiecare progres mic este o victorie, iar fiecare zâmbet este un far de lumină.
Ei înfruntă invizibilul, necunoscutul, cu o forță dincolo de imaginație. În spatele ochilor lor se află o determinare de nezdruncinat, o reziliență care impune admirația. Ei ne învață să vedem lumea diferit, să prețuim fiecare moment și să redefinim ce înseamnă cu adevărat curajul autentic.
Emma s-a născut pe 22 august 2014, în săptămâna 42 de sarcină, având o greutate de 2825 de grame și o lungime de 49 cm. Deși s-a născut mică, inițial s-a dezvoltat normal. A început să meargă la vârsta așteptată, dar nu a început să vorbească până la 4 ani.
Astăzi, la 10 ani, Emma este destul de înaltă pentru vârsta ei, având 147 cm. Încă se confruntă cu dificultăți în dezvoltarea motricității fine, dar abilitățile ei de limbaj sunt relativ bune, chiar dacă uneori pronunția ei nu este clară și îi este greu să învețe cuvinte noi.
Principala sa provocare este în domeniul dezvoltării cognitive—are întârzieri semnificative și pare mult mai mică decât colegii ei de vârstă. Poate înota și a obținut insigna de argint la sport. Emma este un copil foarte deschis și fericit, fără conștientizarea vreunei dizabilități.
Îi place să picteze, adoră să meargă cu bicicleta, petrece mult timp jucându-se în natură, are o imaginație fantastică și vie și iubește să citească cărți.
Eroii noștri nu poartă pelerine, dar au aripi—aripile iubirii, speranței și perseverenței. Prin ei, învățăm un adevăr esențial: cele mai mari bătălii nu se luptă cu arme, ci cu inima.
Suntem mândri să stăm alături de ei, să le împărtășim poveștile și să le facem vocile auzite. Pentru că fiecare copil de aici este un simbol al forței, o scânteie de speranță, un erou în felul său.